S

SB1, (engl.= sequence boundary) limita de secventa depozitionala care se identifica cu o suprafata de discontinuitate erozionala atat subaeriana (de trunchiere), cat si submarina, formata atunci cand rata miscarilor eustatice este mai mare decat rata subsidentei bazinului in dreptul rupturii de panta a tarmului.

SB2, (engl.= sequence boundary) limita de secventa depozitionala care se identifica cu o suprafata de discontinuitate regionala, mai putin distincta, fara caracter erozional clar; apare prin exondare partiala cand rata miscarilor eustatice este mai mica decat rata subsidentei. SB2 marcheaza tranzitia de la un nivel de baza inalt (high stand) la un nivel scazut (low stand).

sabkha, (engl.= sabkha) zona plata sau depresionara situata la marginea baz. marine din reg. cu clima calda si arida sau in cadrul zonelor desertice, in care evaporatia intensa faciliteaza ascensiunea capilara a apelor interstitiale suprasaturate in saruri; in ariile s. se acumuleaza dep. de evaporite. Sin. sebkha (arab), salina, playa.

safir, (engl.= sapphire) var. de corindon de culoare albastra, folosita ca piatra pretioasa. S. se concentreaza mai frecvent in zacamintele metasomatice de contact.

salic(e), (engl.= salic) de la prescurtarea siliciului (Si) si aluminiului (Al); adjectiv utilizat pentru a desemna o roca magmatica, deschisa la culoare, in a carei norma si compozitie modala intra min. bogate in Si si Al (cuart, feldspati, feldspatoizi); de asemenea, despre aceste min.

salinitate, (engl.= salinity), 1. parametru chimic al apelor naturale, apreciat prin masa sarurilor dizolvate in 1 000 g apa, cu conditia ca bicarbonatii si carbonatii sa fi fost convertiti in oxizi, bromurile si iodurile in cloruri, iar substanta organica sa fi fost complet oxidata. S. baz. lacustre si marine este influentata de conditiile climatice locale, de circulatia apelor in baz. si de aportul de ape dulci. S. medie a oceanelor este de 35‰ dar, in diferite mari, poate varia in limite largi (M. Moarta 288 g/l, M. Rosie 48 g/l, M. Neagra 18-22 g/l etc.). S. apelor marine influenteaza direct procesul de sedimentare chimica a evaporitelor, posibilitatea de dezvoltare a vietii si, deci, sedimentarea organogena, depunerea coloizilor si a materialului pelitic in suspensie, evolutia proceselor de diageneza etc; 2. salinitate, facies de ~, cantitatea totala de saruri dizolvate la un litru de apa de mare, cand toti carbonatii au fost convertiti in oxizi, bromurile si iodurile inlocuite prin cloruri si materia organica oxidata. Valoarea medie a s. apelor marine este de 35%o (35 g/l). In functie de s., mediile naturale pot fi separate in f.s., astfel: la valori de S = 0,005%o - f. dulcicol (in ape curgatoare si lacuri); S = 0,05-5%o - f. oligohalin (in lacuri si unele mari inchise); S = 5-16,5%o - f. salmastru (in unele mari marginale sau inchise - M.Caspica); 16,5-30%o - f. brachihalin (in mari semiinchise - M.Neagra); S = 30-50%o - f. marin normal, S > 50% - f. hipersalin (in lagune si unele golfuri).

salmastru, (engl.= brackish) despre un mediu acvatic cu individualitate sedimentologica si ecologica, caracterizat printr-o salinitate care variaza intre 5-16%o ; conditiile s. sunt caracteristice baz. semiinchise (Parathetys, M. Neagra etc.).

saltatie, transport prin ~, (engl.= saltation, transport by) mecanism de deplasare a granulelor clastice pe patul unei albii sau al unui baz. de sedimentare, prin ridicarea temporara a lor si impingerea inainte de catre curentii a caror capacitate de transport depaseste, temporar, forta gravitatiei; prin s. sunt deplasate in medii turbulente granule cu diametrul mediu intre 0,4 - 0,06 mm.

saprolit, (engl.= saprolite) dep. rezidual, aluminos, situat intre rocile preexistente (magmatice si metamorfice) supuse alterarii si bauxitele din partea sup. a profilelor ce le contin. S. se dezvolta pe grosimi mari in zonele cu climat cald si umed. Termenul este folosit in special pentru dep. aluminoase din India (pod. Deccan).

sapropel, (engl.= sapropel) sediment malos, neconsolidat, bogat in substante organice (resturi vegetale, alge, zooplancton etc.), in curs de descompunere, acumulat pe fundul lacurilor si marilor, intr-un mediu anoxigenic (euxinic). S., prin ingropare si diageneza, poate trece in roci bituminoase (generatoare de hidrocarburi naturale).

sapropelit, (engl.= sapropelite) 1. roca pelitica de culoare neagra, cu continut ridicat de min. argiloase si subst. bituminoase. Cand fractiunea pelitica este inlocuita cu o fractiune mai grosiera, roca devine un sapropsamit; 2. var. de carbune bituminos bogat in grasimi si substante proteice (ex.: boghead). Sin. carbune sapropelic.

sare gema, halit.

scheletal, (engl.= skeletal), referitor la materialul organogen - bioclaste si biomorfe -provenit prin dezagregarea partilor scheletice de natura minerala. Materialul s. intra in constitutia calcarelor bioacumulate.

scoarta de alterare, (engl.= weathering crust) alterare.

scopulit, (engl.= scopulite) cristal embrionar de forma arborescenta, care se dezvolta in masa sticloasa a rocilor vulcanice in timpul cristalizarii acestora.

scorie, (engl.= scoria) produs vulcanic cu structura veziculara, cavernoasa, format la supr. curgerilor de lave bazice (andezite sau bazalte), care se degazeifica in contact cu atmosfera. S. poate imbraca aspectul unor cruste sau fragmente rezultate din dezagregarea acestora; corespondentul s. in lavele acide este piatra ponce sau „pumice". Sin. zgura.

scour mark (engl.), (rom.= mecanoglif erozoinal) structura mecanica (mecanoglif) a supr. unui strat, generata de actiunea eroziva a unui curent. Sin. turboglif.

secventa alogenetica, (engl.= alogenetic sequence) s. litologica generata de variatiile factorilor situati in afara baz. de sedim. (tect. ariei sursa, modificarile climatice, oscilatiile de nivel); astfel de s. au continuitate regionala si sunt corelabile pe distante mari. (ex. perioditele).

secventa autogenetica, (engl.= autogenetic sequence) s. litologica formata intrabazinal, gratie variatiilor locale a conditiilor de sedimentare; ea nu poate avea extindere regionala si este greu corelabila (ex. s. tempestitica, s. turbiditica tip ® Bouma).

secventa depozitionala, (engl.= depositional sequence) in stratigrafia secventiala o asociatie de cortegii sedimentare (systems tracts) inrudite genetic si delimitate prin discontinuitati de tip „unconformity" (SB1) si/sau „conformity" (SB2). S.d. este acumulata in urma unui ciclu eustatic de ord.III. Exista doua tipuri de s.d.: SD1 - rezulta din asocierea, de jos in sus a cortegiilor de low stand systems tract, transgressive systems tract si high stand systems tract; ea este delimitata in baza de o discontinuitate erozionala (SB1), iar in top de o discontinuitate de tip SB2; SD2 este alcatuita din high stand systems tract, urmat de transgressive systems tract si de shelf margin systems tract. S. este delimitata , in baza, de o SB1, iar in top, de SB1 sau SB2. .

secventa litologica, (engl.= lithological sequence) suita de termeni litologici (ex.: rudit-A, arenit-B, silt-C sau conglomerat, gresie, argila sau calcar, marna, argila etc.) care se succed, suprapunandu-se in continuitate de sedimentare; ordinea ideala in care se pot succede acesti termeni constituie o s.l. virtuala; in conditii naturale, in teren, se identifica s.l. locale care pot fi: pozitive (cand succesiunea termenilor se face in ordinea s. virtuale, ex.: A-B-C) si negative (cand succesiunea este inversa: C-B-A); de asemenea, s.l. pot fi complete - A-B-C-D, (cand cuprind toti termenii litologici din s. virtuala) sau incomplete (cand le lipseste unul sau mai multi termeni). Scara s.l. variaza de la dimensiuni de mm si cm (micros., in varve, de ex.), la dimensiunile unui baz. de sedimentare (megas. si magnas.). Studiul sistematic al s.l. constituie obiectul analizei secventiale.

sediment, (engl.= sediment) aglomerare de particule min. alogene si autigene, clastice, chimice sau biotice (anorganice sau organice) ce exprima prin continut si forma agentul natural care a determinat acumularea lor si care poate fi apa, aerul sau gheata (s. acvatice, s. eoliene, s. nivale). S. apar ca dep. nederanjate din locul in care s-au depus si sunt adesea mobile, necimentate. Dupa mediul de acumulare, se deosebesc s. desertice, s. glaciare, s. fluviatile (aluviuni), s. lacustre, s. lagunare, s. deltaice, s. litorale, s. neritice, s. batiale, s. abisale si s. hadale.

sedimentar, (engl.= sedimentary) referitor la un proces natural, totdeauna exogen, care a condus la acumularea de sedimente, sau referitor la un dep. rezultat prin sedimentare.

sedimentologie, (engl.= sedimentology) stiinta care se ocupa cu studiul sedimentelor - act. din p.d.v. al caracterelor petrografice, sistematizarii si genezei lor. S. analizeaza in special ansamblul de factori care controleaza procesul de sedimentare la supr. scoartei si ofera sugestii pentru reconstituirea conditiilor de formare a rocilor sedim. S. este strans legata de petrologia sedimentara, impreuna cu care studiaza toate formatiunile sedim. de la suprafata scoartei terestre.

serir, (engl.= serir, reg, shore) supr. plana caracteristica reg. desertice ale Saharei Occidentale, situata in portiunile mai coborate ale reliefului si acoperita cu pietrisuri si nisipuri grosiere, cu fete lustruite sau lacuite, ramase „in situ", dupa indepartarea, prin deflatie, a nisipului fin. Sin. desert de pietre.

sernifit, (engl.= serniphite) var. de conglomerat care a suferit un grad slab de metamorfism si in care s-au sters caracterele primare ale matricei (partial sau total recristalizata). S. se intalnesc in special in formatiunile sedimentare paleozoice.

sesil, (engl.= sessile) org. bentonic fixat permanent sau temporar de substrat prin baza sa sau prin structuri speciale (fibre radicelare, peduncul etc.). Org. fixate alcatuiesc bentosul s. al baz. epicontinentale, care cuprinde alge, unele foraminifere perifere, corali etc. Ant. vagil. (D.G.)

set, (sedim.) (engl.= grup de lamine cu pozitie conforma, separat de unitatile care-l delimiteaza prin suprafete plane (erozionale); s. poate atinge cativa cm grosime si are omogenitate compozitionala si structurala. V si coseti.

sfericitate (sedim.), indice de ~, (engl.= sphericity) calitate a formei unui granul detritic prin care se apreciaza apropierea sa de o sfera, respectiv masura in care diametrele sale tind sa fie egale, iar granulul sa devina izometric. Determinarea sfericitatii granulelor libere se face prin indicele de s. notat cu S si egal cu , in care a, b, c sunt cele trei diametre ale granulului (lung, intermediar si scurt). Valorile apropiate de 1 corespund unei sfericitati ridicate.

sferulit, textura ~(ica), (engl.= agregat sferic sau poliedric izolat sau juxtapus, alcatuit din cristale fibroase, radiare de feldspati si cuart interstitial, de regula, fin granular, provenit din cristalizarea sticlelor acide. S. au dimensiuni variate, de la cele microscopice la cele macros copice, si determina, prin prezenta lor in rocile eruptive, o textura s.

shard, (engl.) (= glass shard) vitroclaste fine de dimensiunile cenusii vulcanice care rezulta prin explozia pumice -lor. S. au forme variate: bifurcate, cuspate si sunt legate de eruptiile magmatice acide; la presiuni mari, ele se pot suda sau deforma plastic.

shoreface (engl.), zona cuprinsa intre linia de retragere a valurilor (sau a marii in timpul refluxului) si linia care coincide cu schimbarea profilului morfologic al fundului marii (situata sub baza valurilor pe vreme buna la adancimi de 5-15 m); zona are un profil concav si trece treptat spre mare la zona de self.

sialit (petrogr.), (engl.= sialite) 1. termen mai vechi prin care se indicau unele produse din scoarta de alterare, alcatuite din min. argiloase de tipul canditelor, bogate in Si si Al si din care au fost levigate metalele alcaline sau alcalino-pamantoase; 2. dupa Pustovalov, argilele bogate in min. de neoformatie.

sialitic, (engl.= sialitic) tip de scoarta de alterare; poate fi: a) saturat sau hidromicaceu, bogat in montmorillonit, beidelit, hidroclorit, hidromice si specific reg. reci si temperate cu alterare chimica relativ slaba si b) nesaturat si argilitic, bogat in caolinit, halloysit, nontronit si caracteristic zonelor calde cu alterare chimica activa.

siderit, (engl.= siderite) FeCO3, s. trigonal. In Romania, se intalneste frecvent in multe roci carbonatice asociate s. crist, zonelor de skarne, filoanelor metalifere etc.; apare sub forma de concretiuni sferosideritice.

sideromelan, (engl.= sideromelane) sticla vulcanica de compozitie bazaltica si chimism corespunzator unui amestec de plagioclaz si piroxen care, de regula, apare transformata in palagonit.

silcret, (engl.= silcret) duricruste.

silex, (engl.= siliex) accident silicios (din opal sau calcedonie) care se detaseaza usor din roca gazda (de obicei un calcar). Sin. flint (folosit in literatura anglo-saxona).

silicati (pl.), (engl.= silicates) compusi oxigenati naturali (si sintetici) ai siliciului cu diverse metale: Na, K, Ca, Mn, Al etc. La baza structurii sta tetraedrul sSiO4t4-, care intra in alcatuirea celulei elementare si a modelului reticular al acestora. Dupa structura interna se disting: nezosilicati, sorosilicati, ciclosilicati, inosilicati, filosilicati, tectosilicati, care grupeaza un nr. foarte mare de min. cu compozitie chimica complexa. In natura, s. constituie 75% din scoarta terestra; se formeaza prin toate procesele petrogenetice, fiind constituentii principali ai rocilor magmatice, metamorfice si sedimentare. Proprietatile lor foarte diverse si adesea variabile, ii fac larg utilizabili, ca materiale refractare, in ceramica, sticlarie, sursa de metale rare etc.

silice, (engl.= silica) termen utilizat pentru a desemna dioxidul de siliciu - SiO2 - atat din p.d.v. chimic, cat si mineralogic. S. constituie un compus polimorf, intalnit in diverse stari de agregare: s. amorfa (opal), s. cripto-cristalina (calcedonie) si s. cristalizata (la cuart, tridimit, cristobalit), cu forme de temperatura scazuta (a-cuart) si, respectiv, ridicata (b-cuart). Cu o frecventa redusa in natura se intalnesc si forme de s. de presiune inalta (coesit, stishovit). S. se formeaza in toate procesele petrogenetice.

siliciclastic, (engl.= siliciclastic) despre un sediment clastic (detritic) bogat in cuart sau silicati si diverse litoclaste; un dep. s. este lipsit de carbonati si se formeaza prin aport fluviatil sau abraziune marina.

silicifiere, (engl.= silicification) proces secundar prin care, intr-o roca, au loc depuneri sau inlocuiri ale min. preexistente prin silice (opal, calcedonie sau cuart). S. implica solutii de temperatura relativ scazuta care produc transformari ale rocilor in vecinatatea filoanelor hidrotermale, a unor corpuri granitoide etc. S. se pot manifesta si in dom. sedimentar, in timpul diagenezei.

siliciu, Si (engl.= silicon) element cu caracter de semimetal; are doi izotopi stabili: 28Si, 30Si. Dupa oxigen, Si este elementul cel mai raspandit in natura si apare combinat cu acesta in silice (cuart, calcedonie, opal) si silicati. Se concentreaza prin toate procesele petrogenetice: mai frecvent in cele lichid-magmatice tarzii, pneumatolitice si/ sau hidrotermale. In ciclul exogen, poate fi mobilizat din scoartele de alterare, concentrat biotic, de catre alge (diatomee), spongieri si radiolari sau precipitat chimic din ape termale.

silicolit, (engl.= silicolite) orice roca sedimentara formata preponderent din silice amorfa, criptocristalina sau cuart. De regula, este stratificata sau apare ca mase neregulate, concretiuni si noduli in roci carbonatice, argile si evaporite. S. se formeaza prin procese organogene (diatomit, spongolit, radiolarit etc.), de precipitatie chimica (gheizerit) sau prin diageneza (jasp).

silt, (engl.= silt) aleurit.

siltit, (engl.= siltite) dep. detritic consolidat, alcatuit din particule alogene cu dimensiuni cuprinse intre 0,063 si 0,0039 mm. S. este o categorie petrografica, ce face tranzitia intre gresii si argile. Sin. aleurolit.

silvina, (engl.= sylvine) KCl, s. cubic. Min. intalnit in evaporitele cu saruri delicvescente din zona mio-pliocena a C. Orient.t

simplectit, (engl.= intergrowth) concrestere.

sindiageneza, (engl.= sindyagenesis) prima etapa a diagenezei in mediul subacvatic care grupeaza totalitatea modificarilor pe care le sufera sedimentele in timpul depunerii si imediat dupa acumularea lor in cadrul unor adancimi cuprinse intre 1 si 100 m sub supr. sedimentului. Modificarile s. au loc in conditiile unor variatii largi ale pH-ului si Eh-ului mediului si in prezenta substantei organice. Sin. diageneza timpurie, exogeneza.

sinereza (sedim.), (engl.= syneresis) proces diagenetic care afecteaza gelurile si care consta in eliberarea spontana a apei prin contractie in timpul imbatranirii lor; consecinta este reducerea de volum a agregatelor respective si aparitia crapaturilor de s., care se deosebesc de acelea de uscare, avand forme mult mai putin regulate.

singeneza (zac.), (engl.= singenesisn) proces de acumulare a s.m.u. simultan cu momentul formarii rocilor gazda (sedimentare, metamorfice sau de cristalizare magmatica). De aceea, mineralizatiile s. sunt confundate cu structurile primare ale acestor roci (plane de stratificatie, de sistozitate sau de curgere). Pentru dom. sedim. s. este sin. cu sindiageneza.

sintaxie, (engl.= sintaxy) (crist.), orientare cristalografica identica intre doua sau mai multe faze min. (cristale) care cresc succesiv si se afla in contact unele cu altele. V. si epitaxie.

sinter, (engl.= sinter) dep. sedimentar sub forma de crusta sau incrustatie la supr. unor soluri sau roci, aparut prin precipitare chimica din izvoare fierbinti sau din ape minerale reci.

sistem depozitional (sedim.), cadru natural structurat de produse (efecte cu atributele lor) si/ sau procese aflate in interactiune, care functioneaza independent si in comun. Un s.d. se caracterizeaza prin faciesuri d. (forme acumulative cu arhitectura specifica) si forme erozionale. La suprafata scoartei terestre se individualizeaza s.d. continentale (desertic, glaciar, fluviatil, lacustru), s.d. de tranzitie (deltaic, lagunar), s.d. marin-oceanice (litoral, neritic, batial, abisal).

skewness (engl.), (rom.= indice de asimetrie) parametru statistic (?) care masoara devierea curbei cumulative de la distributia normala in intervalele granulometrice corespunzatoare percentilelor de 16 si 84 si respectiv 5 si 95. S. indica astfel gradul de amestec intre componenti in acceptia ca orice sediment este un amestec de 3 fractiuni granulometrice. Valorile „a pozitiv" caracterizeaza sedimentele fine, iar cele „b negativ", dep. clastice grosiere. Sin. coeficient de asimetrie.

slides (engl.), (rom.= alunecare de teren) ® alunecari gravitationale.

slump (engl.) (rom.= alunecare plastica) produsul realizat prin deformarea plastica a unui sediment (in general pelitic) antrenat pe o panta prin alunecare sau curgere .

smectite (pl.), (engl.= smectite) grup structural de min. din cls. filosilicatilor, caracterizat prin parametrul reticular d(001) = 14 Å si un raport intre unitatile tetraedrice (Te) si octaedrice (Oc) ale retelei cristaline de 2:1. S. cuprind hidrosilicati de Na, Ca, Fe si Al, cu capacitati de schimb cationic mari si bune proprietati absorbante (ex.: montmorillonit, beidellit, nontronit). Sin. grupul montmorillonitului.

sol, (engl.= soil) invelis superficial al scoartei de alterare, bogat in microorg. si cu capacitatea de a asigura nevoile de apa si substante nutritive pentru vegetatie. In cadrul s. se diferentiaza orizonturi pedogenetice - niveluri centimetrice sau decimetrice, cu proprietati mineralogice, structurale si texturale distincte, notate cu literele: A (bogat in humus), E (eluvial, de spalare a sarurilor si argilei, bogat in silice), B (iluvial, de depunere a argilei si hidroxizilor de fier), G (cu glei), O (organic), T (turbos), C (material parental). Succesiunea orizonturilor pedogenetice intr-o anumita regiune este conditionata de natura materialului parental, climat si relief si determina profilul de s. (de ex. AC, in cernoziom, AEBC, in podzol etc.). In raport cu pozitia lor pe Glob si distributia in altitudine, s. sunt zonale (de ex.: cernoziom, podzol) si azonale (ex.: s. gleic, s. halomorf).

solcret, (engl.= solcret) duricruste.

solfatare, (engl.= solfatara) emisiune de gaze si vapori combustibili, proveniti in urma activitatii vulcanice, caracterizati prin continutul lor ridicat de dioxid de sulf, vapori de acid sulfuric si sulfuros, vapori de apa si dioxid de carbon. Asemenea emisiuni genereaza concentratii importante de sulf, realgar, auripigment. Denumirea vine de la lacul cu sulf La Solfatara -Italia.

solfatarian, stadiu terminal in activitatea unui vulcan in care sunt emise solfatare.

solifluxine, proces de curgere lenta a paturii superficiale de sol sau materialul dezagregat saturat cu apa, in timpul dezghetului, pe un substrat inghetat si o panta cu inclinare mica. S. este specifica zonelor periglaciare. Var. solifluctiune.

sortare, (engl.= sorting) 1. (sedim.), proces dinamic prin care particulele sedimentare cu proprietati granulometrice si/ sau morfometrice similare se depun simultan, conducand la un sediment omogen; 2. grad de s., masura numerica a modului de distributie a dimensiunilor particulelor in cadrul unui dep. sedimentar. Gradul de s. are ca expresie numerica coeficientul de s. Trask egal cu radacina patrata din raportul cuartilului mai mare (Q1 - diametrul particulelor corespunzator valorilor de frecventa de 25% dintr-o curba cumulativa) fata de cuartilul mai mic (Q3 - diametrul particulelor corespunzator valorii de frecventa de 75%) V. si deviatie standard.

sparit, (engl.= sparite) categorie texturala folosita in general in dom. rocilor sedimentare carbonatice pentru a defini agregatele in care cristalele au dimensiuni mai mari de 4 microni si la microscop sunt transparente, clare si adesea au conture xenotopice. S. se poate forma prin precipitare chimica directa (ortosparit) sau prin recristalizarea micritului (pseudosparit).

spastolit, (engl.= spastolith) oolit alitic sau chamositic care a fost deformat, de regula prin tasare, in timpul ingroparii; s. alitice se intalnesc si in bauxitele din Mtii Padurea Craiului.

speleothem, (engl.= speleothem) orice formatiune minerala, de obicei carbonatica, depusa prin precipitare anorganica in mediul spelean (stalactite, stalagmite etc.).

speologie, stiinta care se ocupa cu studiul complex (mineralogic, geomorfologic, hidrologic, paleontologic) al pesterilor. O ramura distincta a s. o constituie biospeologia, intemeiata de Emil Racovita.

spineli (pl.), (engl.= spinel) oxizi dubli de Mg, Fe, Zn, Mn si Al, cristalizati in s. cubic si caracterizati prin rezistenta la alterare; se pot acumula in aluviuni sau roci siliciclastice (in fractia grea).

spodumen, LiAlsSi2O6 (engl.= spodumene) s. monoclinic; inosilicat columnar intalnit in pegmatitele din C. Merid.

spongalgal, facies I, (engl.= spongalgal) alcatuit din fragmente de spongieri si alge. Termenul este folosit in legatura cu unele sedimente organogene care se dezvolta in vecinatatea recifilor, pe unele plat. carbonatice.

spongolit, (engl.= spongolite) silicolit format in special din spiculi de spongieri siliciosi prinsi intr-o masa de opal si calcedonie. S. este o roca de culoare cenusie-bruna, de obicei, omogena, compacta si dura, ce formeaza dep. stratificate in asociatie cu dep. argiloase sau piroclastice in conditii batimetrice foarte diferite.

stalactit, (engl.= stalactite) formatiune de forma alungita, de obicei calcaroasa (alteori din sare sau gips), generata pe plafonul pesterilor prin precipitare din solutiile saturate. De regula, s. au forma cilindrica sau conica, cu un canal central de scurgere a apei si o structura concentrica.;

stalagmit, (engl.= stalagmite) formatiune calcaroasa depusa pe podeaua pesterilor, pe verticala unui ® stalactit; creste de jos in sus (in mod invers stalactitei); are o forma conica, cu varful in sus sau una cilindrica si este lipsita de canal central; se poate forma si in gheata (ex.: in pestera Scarisoara).

staurolit, (engl.= staurolite) FeAl4SiO4O2(OH)2, s. rombic; min. indicator de metamorfism inalt (in faciesul amfibolitelor cu s.). Se intalneste in s. crist. din unitatile carpatice.

stilolit, (engl.= stylolite) supr. cu proeminente neregulate, sub forma de coloane, de dimensiuni mici, care iau nastere mai ales in rocile calcaroase, datorita disolutiei selective, provocata de presiunea tectonica sau litostatica. In sectiune transversala, aceasta este marcata de o linie de culoare mai inchisa, foarte sinuoasa, avand caracterul unei oscilograme.

strat, (engl.= bed) unitate fundamentala a structurii rocilor sedimentare, cu geometrie tabulara, caracterizata prin omogenitate interna, compozitie mineralogica, granulometrie si culoare specifice si prin existenta unor supr. plane de separatie fata de alte strate. Dimensiunile s. sunt variabile atat ca grosime, cat si ca dezvoltare laterala. Fiecare s. corespunde unui anumit mod de asociere a factorilor care controleaza sedimentarea, iar trecerea de la un s. la altul corespunde, de cele mai multe ori, modificarii acestor factori.

strata-bound (zac.), despre forma de zacamant a unor concentratii metalifere localizate in roci sedimentare stratificate si aflate in relatii de concordanta si alternanta cu petrotipurile care le delimiteaza. In cadrul nivelurilor cu mineralizatii, corpurile de minereu (adesea de Pb, Zn, Ba) pot avea si orientari diferite. Frecvent, termenul este utilizat si in sens de zacaminte stratiforme (ex. clasic: Mississippi Valley, S.U.A.).

stratificatie, (engl.= stratification, bedding) structura primara rezultata in urma acumularii, materialului sedimentar sub forma de strate si lamine, ce reflecta, in general, modul de manifestare a factorilor care controleaza sedimentarea (gravitatia, dinamica mediului, conditiile climatice etc.). S. poate fi: paralela, oblica, incrucisata, convoluta, gradata (granoclasare), ritmica etc. S. paralela sau normala se caracterizeaza prin orizontalitatea laminelor si a luat nastere prin acumularea sedimentelor in medii imobile sau foarte linistite; s. inclinata caracterizeaza dep. sedimentare pe substrat inclinat sau cele cu laminatie inclinata din zona miscarilor mareice sau din cadrul dep. fluviatile si eoliene; s. incrucisata se caracterizeaza prin variabilitatea directiei si inclinarii stratelor si a distributiei grosimii lor. Aceasta este foarte comuna la sedimentele fluviale si deltaice; s. convoluta, definita de prezenta supr. de strat relativ regulat ondulate, este adesea efectul alunecarii gravitationale a sedimentelor, inca in stare plastica.

stratigrafie secventiala, disciplina moderna care urmareste identificarea unitatilor cronostratigrafice (delimitate prin suprafete fizice corelabile) si a unitatilor genetice (cortegii sedimentare sau sytems tracts) faciale repetitive ca efect al eustasiei, subsidentei si aportului de sedimente. S.s. urmareste evolutia temporala si areala a formatiunilor sedimentare la scara unui bazin.

striatii (pl.), (engl.= striation) ansamblul urmelor liniare lasate sub forma de santuri sau riduri pe supr. de alunecare dintre doua blocuri de roca, aflate in miscare. S. constituie elemente microtectonice prin al caror studiu se poate preciza sensul deplasarii compartimentelor antrenate in miscare.

stromatactis, (engl.) structura sedimentara asociata cu structurile fenestrale din rocile carbonatice si caracterizata prin acumularea unui detritus micritic rezultat prin dezagregare microbiana.

stromatolit, (engl.= stromatolite) structura calcaroasa multistratificata constituita din lamine subtiri, suprapuse, datorate activitatii biotice a coloniilor de cianobacterii. Forma lor este variabila: plata, ondulata, conica, columnara, digitala, iar microstructura int. poroasa (fenestrata sau tubulara). S.constituie faciesuri diagnostic pentru apele putin adanci cu rata mica de sedimentare.

strombolian, tip de activitate vulcanica la unele aparate de tip central, care emit exploziv, ritmic sau continuu lave bazaltice si andezitice, insotite de gaze si vapori ce fragmenteaza lava si formeaza bombe si scorii incandescente; este lipsita de eruptii de cenusa; este specifica vulcanului Stromboli din ins. Lipare.

structura imbricata (engl.= imbricate structure),

structura rocilor, (engl.= rock structures), totalitatea caracterelor unei roci prin care se exprima gradul de cristalizare (holocristalin, hipocristalin), dimensiunile absolute (afanitic, faneritic) si relative ale cristalelor (echicristalin, inechicristalin, porfiric) sau formele acestora (s. alotriomorfa, s. hipidiomorfa, s. panidiomorfa); in dom. sedimentar s.r. exprima, de cele mai mute ori, relatiile dintre constituenti, vizibile in cadrul unui strat (laminatia) sau la supr. acestuia (ondulatii, mecanoglife). V. si textura.

subangular (engl.= subangular) categorie morfometrica ce defineste granulele sedimentare numai cu 1/3 din supr. rotunjita (coeficient de rotunjime 33). V. si angular.

subarcoza, (engl.= subarkose) var. de gresie feldspatica, intermediara din p.d.v. al compozitiei intre o arcoza si o gresie cuartoasa. Continutul de feldspati al unei s. variaza intre 12-25% si este sup. celui de fragmente litice. S. apar in seriile flisoide si in molasa carpatica.

subgraywacke, (engl.= subgraywacke) var. de graywacke litic, mai saraca in feldspati si mai bogata in granule de cuart. S. intra in constitutia seriilor flisoide din Carpati si in sist. verzi din Dobr. C.

subhedral, (engl.= subhedral) despre un cristal din rocile magmatice si metamorfice caracterizat prin contururi care corespund partial unor fete cristalografice. Cristalele s. sunt proprii multor roci intrusive (granite, diorite, gabbrouri). Sin. hipidiomorf.

subrotunjit, (engl.= subrounded) categorie morfometrica care defineste granulele sedimentare partial rotunjite, intalnite, de obicei, in conglomerate si gresii relativ mature.

subsidenta, (engl.= subsidence) afundare treptata si de lunga durata, continua sau intermitenta, a fundului unui baz. de sedimentareprin s. se creaza un spatiu disponibil care permite acumularea unei stive groase de sedimente..

succin, (engl.= succin) rasina fosila provenita din secretia coniferelor. Se prezinta ca mase transparente sau translucide, galbene sau brune, putand include insecte sau resturi vegetale. Este folosit ca piatra semipretioasa. In Romania se gaseste in dep. oligocene din zona de curbura a C. Orient. Sin. chihlimbar, ambra.

sulfati, (engl.= sulfates) cls. de min. care reuneste saruri ale acidului sulfuric. Compusii naturali stabili corespund cazurilor in care anionul (SO4)2-leaga cationi cu raze mari - Ba2+, Sr2+, Pb2+ - (ex.: baritina, celestina, anglezit); cationii bivalenti cu raze mai mici - Mg2+, Ca2+ - formeaza s. hidratati (epsomit, gips); cationii monovalenti ai metalelor alcaline formeaza retele cristaline cu legaturi slabe care se disociaza foarte usor in apa, iar cationii trivalenti - A13+, Fe3+ - formeaza numai compusi hidratati. S. sunt min., de regula, incolore, cu duritate mai mica de 3,5, clivaj bun si refringenta relativ scazuta. In natura, s. sunt caracteristici ciclului exogen, in care se asociaza cu halogenurile (in evaporite, de ex.); in ciclul endogen, in faza hidrotermala apar frecvent ca min. de ganga in filoane metalifere.

supergen, (engl.= supergene) termen utilizat in metalogenie pentru a desemna procesele geologice si zacamintele de minereuri formate la supr. sau in apropierea supr. scoartei terestresub influenta factorilor exogeni. Ex.: depunerea calcozinei si covelinei in zona de cimentare a zacamintelor primare de sulfuri; formarea nodulilor manganiferi pe fundul oceanelor etc.

supracrestere, (engl.= overgrowth) proces secundar prin care, in jurul unor cristale sau granule preexistente, de cuart, feldspat, calcit etc., se dezvolta epitaxial, coroane de aceeasi compozitie mineralogica si contur variat idiotopic sau xenotopic. S. este proprie proceselor diagenetice care afecteaza unele sedimente; se mai poate intalni si in procesele de metamorfism sau in cursul consolidarii unor magme.

suprafata de inundare marina, (engl.= FS-flooding surface) in strat. secventiala exprima un hiatus minor de eroziune submarina sau nondepunere, care separa unitati depozitionale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formeaza imediat dupa un moment de inaltare a nivelului de baza, simultan cu cresterea adancimii apelor.

suprafata de maxima inundare, (engl.= MFS-maximum flooding surface) in strat. secventiala exprima un orizont de condensare, bogat in substanta organica, aglomerari de bioclaste, glauconit si fosfati; s.m.i. separa un eveniment regresiv de unul transgresiv.

suprafata erozionala de transgresiune, (engl.= TSE-transgressive surface of erosion) in strat. secventiala este o supr.de mica amplitudine generata de inaltarea lenta a nivelului marii (de baza) cu efect erozional asupra vechilor depozite litorale.

suprafata de transgresiune, (engl.= TS - transgressive surface) in strat. secventiala exprima prima supr. de inundare, deasupra regresiunii maxime, prin care debuteaza un cortegiu sedimentar transgresiv; coincide si cu o limita de secventa depozitionala (SB1).

supralitoral, (engl.= supralitoral) sin. supratidal.

suprasarcina, 1. presiune de ~, (engl.= overload) presiunea din spatiul interstitial al unui sediment exprimand diferenta dintre presiunea hidro-statica si presiunea efectiva la contactul dintre granule; 2. structuri de ~ (sedim.), structuri interne ale rocilor sedimentare determinate de tasarea locala si diferentiata a sedimentelor initiale aflate in stare plastica; cresterea treptata a p.s. genereaza deformari hidroplastice, aparitia pungilor si pernelor de lichefiere, incluziuni discordante de sedimente fluidizate si lichefiate (dike clastic). Sin. load cast (engl.).

supratidal, (engl.= supratidal) referitor la zona de tarm sau plaja situata imediat deasupra nivelului atins de mareea inalta. Sin. supralitoral (in zonele afectate de maree).

surge, pyroclastic s. (engl.) val piroclastic.

surf, zona litorala in care are loc spargerea valurilor, prin inaltare si colaps.

suspensie, transport in ~, (engl.= suspension ) mecanism de deplasare a granulelor clastice de catre curentii de apa a caror componenta verticala a miscarii intrece cantitatea totala de sedimente purtate in s. de catre un curent in unitatea de timp (kg/s). Debitul in s. este o parte componenta a debitului solid al unui curent de apa.

swash (engl), zona in domeniul litoral cuprinsa intre berma si zona de spargere a valurilor.